Casa i se lăuda
Cortului, un bun amic:
-Sunt frumoasă, nu-i aşa?
N-aş da asta pe nimic!
-Esti frumoasă, n-am ce zice,
Dar ce nu ştii tu prea bine
E sa intri-n portbagaj-
Si omul mă ia pe mine.
Eu văd munte, eu văd mare,
Eu cutreier lumea toată,
Stau în ploie, stau la soare-
Nu-s o casă nemişcată.
Morala:
Orice lucru-n viaţă are
Rolul său şi locul său,
Nu contează că e floare,
Casă, cort, peşte sau ou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu